Arhiva categoriei: Acasă

Din bucatele socăciței !

Înaintea apariţiei nunţilor moderne ţinute în restaurant, cu maestru de ceremonii şi designeri de interior, în Ardeal toate responsabilităţile organizării unei nunţi cădeau pe umerii socăciţei, o tradiţie care, din fericire, se mai păstrează şi astăzi.
„Socăciţele” sunt femei pricepute la gătitul mâncărurilor tradiţionale. Socăciţa ajutată şi de alte femei pregătea „zama”, friptura de porc şi găină, „găluştile”, colacii şi prăjiturile.
Vecinii, prietenii şi rudele veneau la casa mirelui şi a miresei cu cinste, ce consta în: găină, zahăr, ouă, ulei, faină sau bani. Găinile erau tăiate şi „jumulite” de către femeile de ajutor, din care se pregătea „zama dulce”, friptura de găină. Cele mai frumoase două găini, fără să li se taie capul, se împodobeau pentru a fi date la naşi, odată cu strigătul la găină. Bărbaţii pregăteau şi fierbeau ţuica, o puneau în sticle pentru a fi servită de nuntaşi. Pregăteau sala, asigurau mese şi scaune în funcţie de numărul de oameni chemaţi la nuntă.
Prepararea bucatelor începea cu 3 4 zile înainte de nuntă, adică miercurea. În trecut, se pregăteau supă de găină (din găinile primite) cu toşmagi (tăieţei făcuţi în casă), aitură(Piftie), găluşte(sarmale), tocană şi colac. Astăzi, meniul s a îmbogăţit, răciturile fiind înlocuite cu un aperitiv diversificat, sarmalele, cu friptura de găină şi de porc cu garnitură de cartofi, iar cozonacul, cu foarte multe feluri de prăjituri.
La nunţi carnea de miel se consumă primăvara, după măsura oilor, începând cu sărbătorile Paştilor, gătită cu tocăniţă sau friptură, iar cea de oaie spre sfârşitul verii.
Din carnea de oaie se mai gătesc şi ciorbele cu varză crudă.
Sarmalele (găluştele), odinioară erau gătite cu păsat de porumb, carne tăiată mărunt şi înfăşurată în varză crudă sau zamă de varză murată punând în oală, între ele, o bucată din capul afumat de porc. În zilele noastre sarmalele sunt gătite şi cu orez. Legumele folosite sunt ca şi astăzi fasole, varză, ceapă, usturoi (ai), roşii (porodici), castraveţi (pepeni), salată verde (şălate). Cel mai important produs foloditde către ţărani este cartoful.
Azi, socăcițele sunt chemate tot mai rar la nuntă, firmele de specilitate trecând încet-încet, socăcițele în legendă. Dar tradiția și priceperea lor este dusă mai departe de urmașii lor.
Îmi propun să vă redau din farmecul mâncărurilor gătite de socăcițele Țării Făgărașului. De aceea am lansat și pagina mea de pe Facebook, „Din bucatele socăciței” !
socacita

Quinoa – cereala care bate carnea

În boabele de quinoa se găsesc proteine mai uşor de digerat decât cele din carne, arată dr. Gillian McKeith în volumul Hrană vie pentru sănătate – 12 superalimente naturale pentru întărirea sănătăţii. Quinoa este încadrată în categoria superalimentelor, alături de seminţele de in şi cânepă, germenii de cereale, meiul, lucerna, aloe vera, orzul verde, pătrunjelul, algele marine, floarea-soarelui. Quinoa are cele mai multe proteine dintre toate seminţele comestibile (mai multe decât orice tip de carne) şi nu conţine colesterol! De aceea poate înlocui cu succes carnea din alimentaţia dumneavoastră, protejându-vă sistemul circulator şi creierul. Aceasta cereală vă va ajuta să reduceţi nivelul de grăsimi din sânge şi, prin urmare, riscul de atac de cord.

Quinoa era un aliment de bază la vechii incaşi, care o numeau „cereala-mamă” sau „cereala-regină”. Dar, deşi este încadrată în familia cerealelor, ea e de fapt o pseudo-cereală, întrucât se situează la graniţa dintre cereale şi ierburi. Boabele de quinoa sunt nişte sfere mici, galbene şi turtite, având un diametru de 2 mm. Nutriţioniştii le recomandă mamelor să înlocuiască budinca de ovăz pe care o dau copiilor cu budincă de quinoa. Această cereală întăreşte rinichii. Forţa rinichilor copilului îi influenţează creşterea, dezvoltarea şi capacitatea de a învăţa. Alte beneficii ale consumului de quinoa, datorate tot stimulării funcţiei renale, sunt: auzul bun, respiraţia sănătoasă, starea părului, lipsa problemelor urinare, producerea măduvei osoase, funcţionarea creierului, dinţi şi oase puternice, ambiţia de a reuşi în viaţă, toate depind de buna funcţionare a rinichilor. Deşi nivelul proteic al boabelor de quinoa este comparabil sau îl depăşeşte pe cel al multor tipuri de carne, această formă de proteină vegetală nu produce colesterol sau o rigidizare a arterelor. Mai mult, quinoa reduce cantitatea de grăsimi din sânge şi previne formarea plăcilor de aterom, reducând riscul de atac de cord. Consumul frecvent de quinoa, în special sub formă de germeni, scade riscul problemelor cardiace. Conţine de asemenea fibre şi aproape toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, care se găsesc extrem de rar în proteina vegetală.

Boabele de quinoa sunt bogate în vitaminele A, C, D, E, K şi vitamine din grupa B-urilor. De asemenea, sunt o sursă bună de fier, calciu, crom, cupru, fluor, iod, magneziu, potasiu, seleniu, zinc. Datorită vitaminelor şi mineralelor, quinoa stimulează sistemul imunitar. Boabele încolţite sunt recomandate pentru tratarea tulburărilor cauzate de ficatul leneş: oboseală, alergii, balonare, indigestie cronică, puls slab. Se recomandă persoanelor cu intoleranţă la gluten şi constituie o bună alternativă la orez sau cuşcuş. Quinoa conţine mai mult calciu decât laptele, ajutând la întărirea scheletului, oaselor şi cartilajelor. Astfel, quinoa este un factor de protecţie împotriva artritei, osteoporozei, malabsorbţiei calciului şi altor dereglări similare.

Quinoa are gust şi aromă de nucă şi se digeră uşor. Este un aliment care poate fi servit în multe feluri: terci de cereale, budincă, cereale adăugate în legume înăbuşite, salate, supe, tocăniţe, ardei sau dovlecei umpluţi. Măcinată, poate fi încorporată în pâine, clătite şi brioşe. Se poate pregăti ca şi orezul, doar că se fierbe mai puţin (10-15 minute), în proporţia de 2 căni de apă la o ceaşcă de boabe (boabele de quinoa cresc în volum de aproape 4 ori). Quinoa se poate mânca şi la micul dejun, amestecată cu miere, migdale sau fructe de pădure.

Mare atenţie! Seminţele de quinoa sunt acoperite cu o răşină ce formează o spumă în contact cu apa. Această spumă trebuie îndepărtată.

Reţete pe bază de quinoa

Prepararea boabelor de quinoa este foarte rapidă şi succesul garantat. Este suficient să respectăm volumul de apă şi timpul de fierbere.

Fierberea înăbuşită (preparatul de bază)

Cel mai sănătos mod de preparare este fierberea înăbuşită, deoarece toată apa este absorbită atunci când boabele de quinoa sunt fierte. În acest fel, nu se pierde din elementele nutritive în surplusul de apă care trebuie eliminat la sfârşitul fierberii. Acest mod de preparare ne dă boabe bine separate şi înflorite (miezul alb este eliberat).

Pentru început se clătesc bine boabele de quinoa cu apă rece, într-o sită. După scurgere, la 1 măsură de quinoa se pun 2 măsuri de apă într-un vas cu fundul gros (cratiţă de tuci, de exemplu). După primul clocot, se reduce focul, se pune sare, se acoperă şi se fierbe la foc mic timp de 7-8 minute. Apoi se opreşte focul şi se lasă quinoa acoperită în repaos timp de alte câteva minute, pentru a absorbi restul de apă şi a înflori. O puteţi consuma imediat după aceea dar, dacă doriţi să o folosiţi la salate sau la preparate cu legume înăbuşite, vă sfătuim să o lăsaţi să se răcească bine. Boabele de quinoa fierte sunt fragile şi riscaţi să se strivească, dacă le manevraţi fierbinţi.

Dacă sunteţi grăbiţi sau nu vă place să măsuraţi volumul de apă raportat la cel de quinoa, puteţi, de asemenea, să o gătiţi într-un volum mai mare de apă, ca pe paste. Boabele de quinoa vor fi mai moi şi mai apoase, acest mod de preparare fiind mai potrivit pentru piureuri, supe-creme sau musaca. Se pune o cantitate mai mare de apă cu sare la fiert; când apa clocoteşte, se adaugă în ploaie quinoa şi se continuă fierberea încă 12 minute. Se scurge printr-o sită fină, după care se serveşte sau se preparară reţeta aleasă.

Germeni de quinoa

Quinoa are proprietatea de a germina foarte repede. Boabele germinate au o aromă dulce, deosebită, fiind şi foarte sănătoase în acelaşi timp. Puneţi quinoa într-o sită fină şi clătiţi cu apă rece. Apoi le puneţi într-un bol şi le acoperiţi cu apă proaspătă. Se lasă la înmuiat cam 5 ore, apoi se scurg şi se clătesc cu apă călduţă, după care se pun într-un germinator, sau pe o bucată de tifon întinsă pe o placă (un fund de bucătărie mai mare, de exemplu). Se clătesc boabele de 2-3 ori pe zi cu apă călduţă,  asigurându-vă ca apa nu stagnează. A doua zi, veţi putea observa începutul procesului de germinare. Pentru un gust şi o savoare deosebite, se recomandă să consumaţi germenii după 2 zile de germinare. Se adaugă ca atare în salate sau în preparatele cu legume (fără a fi supuse la foc).

Quinoa marinată

Puteţi face, de asemenea, o marinată de quinoa pentru un preparat cu boabe mai puţin sfărâmate şi mai crocante. Este revigorant şi oferă o textură originală preparatului. Quinoa se fierbe după una din metodele descrise anterior, dar timpul de fierbere se reduce la 5-6 minute. Apoi se scurge şi se pune la marinat pentru mai multe ore în sos de soia sau într-un alt sos pregătit anterior (de exemplu ceapă înăbuşită, suc de roşii, usturoi, puţin vin sau oţet de mere, piper şi verdeţuri).

Poftă bună!

Seminţele de susan

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât se află în carne. Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în calciu

Seminţele de schinduf

Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent.

Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două-trei căni pe zi.

Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină.

Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace.

Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia.

Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului.

Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi.

În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul adipos.

Seminţele de roşii

Un ingredient natural găsit în seminţele de roşii a fost identificat de oamenii de ştiinţă britanici drept o componentă cheie pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Gelul făcut din aceste seminţe e promovat ca o alternativă naturală la aspirină. Gelul este deja utilizat într-un produs de suc de fructe şi se aşteaptă să fie adăugat în unele băuturi lactate. Uniunea Europeană a recunoscut că acest ingredient îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a aprobat menţionarea pe ambalaje a acestui ingredient. Produsul este derivat din gelul aflat în jurul seminţelor de roşii, iar studiile au demonstrat că poate preveni apariţia cheagurilor de sânge.

Seminţele de mac

Seminţele de mac au fost descoperite cu mult timp în urmă de europeni, macul fiind considerat una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic).

Sunt abundente în hidraţi de carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la prevenirea multor boli. Seminţele sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator.

Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc considerabil colesterolul, împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor.

În prezent, seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând, odihnitor pentru copii, dar şi pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor comportamentale. În plus, faţă de efectele sale calmante, s-a dovedit că seminţele de mac îmbunătăţesc capacitatea de concentrare şi intelectuală. Ele contribuie totodată la îmbunătăţirea memoriei la copii şi la tineri.

În California, uleiul de mac este utilizat în tratamentul stresului şi al stărilor de anxietate, precum şi la ameliorarea durerilor de cap şi insomniei. Cu un conţinut bogat în minerale, iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală.

De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi conţinuţi deja de organismul uman, pentru a asigura o bună stare de funcţionare a acestuia.

Creşterea nivelului de energie la nivelul organelor ce îndeplinesc funcţii de rutină se datorează hidraţilor de carbon conţinuţi de seminţe.

Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă, facilitând o mai bună funcţionare a aparatului şi tranzitului digestiv.

Pentru a da mâncărurilor, în special prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc seminţe de mac. Ele se pot adăuga în pâine pentru un gust deosebit sau în diferite tipuri de sosuri ca agent de îngroşare.

Macul combate cu succes osteoporoza, datorită conţinutului ridicat de fosfor care facilitează absorbţia mai bună a calciului în organism.

Proprietăţile curative ale macului au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii slovaci au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei care sufereau de osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac în amestec cu miere şi ulei de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.

Seminţele de in

Cert este că, dacă urmaţi o cură cu seminţe de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie, de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate, cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare. Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus, sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, 2 capsule de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară. Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, luaţi zilnic câte două capsule cu ulei de seminţe de in, adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acest ulei menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos. Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia către osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă până la obţinerea unei paste. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dumneavoastră să devină mai fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in prevenirea căderea părului.

Preparatele pe bază de seminţe de in care se administrează intern pot reduce absorbţia substanţelor din unele medicamente. De aceea, cereţi sfatul medicului dacă urmaţi un tratament de durată. Altfel, evitaţi terapia cu seminţe de in doar dacă suferiţi de obstrucţii sau de hemoragii ale tubului digestiv, dacă sunteţi însărcinată ori dacă alăptaţi.

Semințele de in și Omega-3

Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3.

Beneficii ale consumului de semințe de in

– protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)

– protecția plămânilor

– activitate anticancerigenă împotriva tumorilor

– protecție împotriva diabetului

– prevenirea și tratarea artritei

– tratarea astmului

– beneficii împotriva alergiilor

– beneficii împotriva bolilor inflamatorii

– beneficii împotriva retenției de apă

– beneficii pentru o piele uscată, dură

– beneficii pentru scleroza multiplă

– cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor

– normalizează zahărul în sânge

– cresc rezistența la frig

– îmbunătățesc sistemul imunitar

– îmbunătățesc vederea

– ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților

– ajută funcțiile renale

– ajută la formarea spermei

– ameliorează unele dereglări psihice

E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultatele.

Surse de Omega-3 – uleiul de pește sau semințele de in?

În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile, uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in. Deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali, uleiul de pește fiind recomandat pentru suplimentarea cu Omega-3, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega-3 de 18-24%, față de numai 2% al peștelui.

8 motive pentru a consuma semințele de in în locul uleiului de pește

1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una singură este de a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3, el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3.

2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele nu conține nici un fel de fibre și este de asemenea o formă de hrană concentrată, nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o formă de fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă au fost asociate cu rate reduse de cancer de colon sau de sân.

3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă!

4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă nici un risc de acest fel.

5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism, indiferent de cantitatea de semințe ingerate.

6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.

7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică.

8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.

Cum consumăm semințele de in

Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de aproximativ 3 lingurițe. În cazul în care se preferă uleiul din semințe de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei, în funcție de necesitați.

Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor inhibitoare. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate), amestecate cu fructe. Acesta le face mai ușor asimilabile. O altă metodă eficace și poate cea mai potrivită este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și simplu ca atare.

Aportul de semințe de in în dietă e la fel de important pentru vegetarieni, ca și pentru cei care consumă doar hrană vie sau pentru nonvegetarieni. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste sau pe site-urile de profil, pe internet). Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm la dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din asta!

Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne aduce vreun beneficiu.

Seminţele de floarea-soarelui

Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat nicotina.

Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi de circulaţie. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale.

Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent.

Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă.

Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină.

Conţin vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu, cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude.

Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă.

De asemenea, contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.

Seminţele de dovleac

Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Ele sunt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, au rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac şi conţin mult magneziu. Un studiu realizat de cercetătorii francezi a arătat că bărbaţii cu un nivel ridicat de magneziu prezintă un risc cu 40% mai mic de a muri tineri. Seminţele de dovleac au un efect excelent şi împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau câte 10‑15 seminţe de dovleac decojite, zilnic, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin. Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, câte 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare dăunătoare organismului.

 

Seminţele de coriandru

Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice, bolilor rinichilor şi anemiilor.

Acizii conţinuţi, printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează valorile ridicate ale colesterolului.

Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care îl puteţi consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de la micul dejun.

Are şi rol antibacterian, deci îl puteţi consuma cu încredere pentru evitarea balonărilor, diareii sau durerilor de stomac.

Are efect antiseptic şi e un bun leac împotriva ulcerului bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de mestecat după fiecare masă.

Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile stomacale şi îmbunătăţeşte digestia.

Pentru femei, este un bun remediu în normalizarea menstrei şi îndepărtarea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C, dar şi fosforul îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni.

Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu tehnicile de aromaterapie, el poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.